Olteanul vrea sa mearga la gara
Olteanul vrea sa mearga la gara, si isi cheama un taxi:
– Cat ma costa drumul pana la gara?
– 10 lei, raspunde taximetristul
– Si daca pun si bagajele in portbagaj?
– Pai bagajele le duc pe gratis.
– Stii ce? Pai atunci du-mi te rog bagajele pana la gara, ca eu merg pe jos
Un nene dintr-un sat îndepărtat soseşte la Bucureşti, se suie într-un taxi şi comandă şoferului:
– Du-mă în principiu!
Şoferul:
– Unde?!?
– În principiu, ţi-am zis!
În fine, după mai multe încercări de a-l lămuri pe şofer unde voia să meargă, bădia spune:
– Păi, mi-a spus şi mie cineva că la Bucureşti, în principiu, se găsesc de toate!
––––
Betivul in taxi
Se urca un betiv intr-un taxi:
– Du-ne si pe noi… la gara!
– Care voi, ma? Esti singur!
– Pai ce ? Tu nu mergi?
Un tip aflat într-un taxi îl bate pe umăr pe şofer, ca să-l întrebe ceva.
Şoferul strigă ca din gură de şarpe, pierde controlul maşinii, de-abia reuşeşte să evite un autobuz care vine din direcţia opusă, intră pe trotuar, şi în sfârşit opreşte cu câţiva centrimetri înaintea unei vitrine.
Pentru câteva secunde e linişte totală, apoi şoferul urlă:
– Să nu mai faceţi asta niciodată! M-aţi speriat de moarte!
Pasagerul rămâne mască şi se scuză cum poate:
– Nu puteam şti că vă speriaţi aşa tare datorita unei atingeri pe umăr!?!
– E şi greseala mea, spuse şoferul ceva mai liniştit. Azi a fost prima mea zi ca şofer de taxi. Ultimii 25 de ani am fost şofer la pompe funebre.
O directoare de resurse umane a murit şi a ajuns la poarta Raiului, unde este întâmpinată de Sfântul Petru.
– Bine ai venit! Vei petrece o zi în Iad şi una în Rai şi apoi vei alege unde vrei să-ţi petreci eternitatea.
– Dar vreau să rămân în Rai.
– Îmi pare rău, regulile sunt reguli. Şi astfel ajunge în Iad.
Aici s-a întâlnit cu toţi prietenii cu care a petrecut şi s-a distrat de minune şi au discutat despre vremurile trecute.
Iarba era verde, mesele erau formate numai din delicatesuri şi băuturi fine. A făcut cunoştinţă şi cu Diavolul, care era un tip foarte de treabă şi s-a distrat de minune spunând bancuri şi dansând.
Următoarea zi a petrecut-o în Rai odihnindu-se pe nori şi cântând la harpă.
– Acum alege-ţi eternitatea.
– Nu credeam c-am să spun asta. În Rai a fost bine, dar cred că m-am simţit mai bine în Iad. Aşa s-a reîntors în Iad.
Aici a găsit un peisaj dezolant, pustiu, focuri, cazane, prietenii ei erau îmbrăcaţi în zdrenţe şi sufereau.
– Nu înţeleg, spuse femeia tremurând, ieri când am fost aici era minunat.
– Ieri te recrutam. Azi eşti angajată…