Un român avea un vecin arab
Un român avea un vecin arab. Într-o dimineaţă, plângea românul de mama focului. Arabul îl întrebă:
– De ce plângi, măi?
– Mi-a murit capra…
– Lasă, măi, uite dau la tine bani, iei altă capră.
Zis şi făcut. A doua zi, plângea românul şi mai tare.
– Acuma de ce mai plângi?
– Păi, dacă nu-mi murea capra, acuma nu aveam două?
– Mămico, mai vreau o napolitană!
– Taci din gură şi închide ochii imediat! Ai mîncat cinci azi. Fă nani, mîine mergi la grădiniţă.
– Doar una, mami, te rog!
– Imediat să adormi. Dacă mai scoţi o vorbă, vin şi te urechesc!
– Şi cînd vii să mă urecheşti mi-aduci o napolitană?
Pe un şantier, vine o comisie în inspecţie. Şeful de şantier le spune lucrătorilor:
– Orice s-ar întâmpla, reacţionaţi în aşa fel de parcă aşa trebuia să fie.
Vine comisia, priveşte.
Deodată, cade un perete. Un lucrător, bucuros, se uită la ceas:
– Zece şi treizeci. Exact după grafic!
Se întâlnesc două prietene:
– Fată, ce te-ai îngrăşat!
– Să mă fi văzut acum 2 luni, eram şi mai grasă!… Arătam aşa, ca tine!
Doi scoţieni în compartimentul unui tren:
– Ştiţi, sunt în voiaj de nuntă, fac o călătorie în Italia, spune unul.
– Dar soţia unde este? întreabă celălalt.
– A, pe soţie am lăsat-o acasă, ea a mai fost măritată şi a mai văzut Italia.
– Bulă, cine ţi-a învineţit ochiul ?
– O ştii pe femeia aia drăguţă care a zis că e văduvă ?
– Da.
– Ei bine, nu e.